Ce este instinctul? Ce ramane din instinctul animal din noi, fiintele umane? Putem avea incredere in instinctul nostru? Si ce spune stiinta despre toate acestea?
Sunt multe intrebari pe care le punem si astazi despre un concept la fel de complex si de baza precum instinctul, care nu are aceeasi semnificatie in psihologia populara ca si pentru adeptii lui Freud sau pentru neurostiinta actuala. In acest articol vom vedea care sunt principalele modalitati de intelegere si definire a acestui concept.
Ce este instinctul? Diferite interpretari ale acestui concept
Exista diferite moduri de a concepe ce sunt instinctele. Mai jos le vom vedea pe cele mai remarcabile.
Instinctul darwinian
Cu totii invatam aceeasi definitie a instinctului in anii nostri de scoala: un comportament innascut, stereotip si specific care este declansat de anumite tipuri de stimuli si continua pana la desavarsire, chiar si in absenta stimularii care l-a provocat.
Pentru Darwin, instinctele erau o parte esentiala a naturii oricarui lucru viu. Este instinctul care permite subzistenta , relatia cu mediul si cu alti indivizi din aceeasi specie.
Acelasi instinct care determina albinele sa construiasca panouri geometrice sau cel care permite pasarilor sa migreze mii de kilometri peste mari pentru a se intoarce luni mai tarziu la locul lor de origine.
Dar, ce se intampla daca incercam sa transferam instinctul darwinian fiintei umane? Ne pastram aceeasi capacitate ca si alte animale? Uneori, instinctele precum reproducerea sau hranirea par sa se ciocneasca frontal cu capacitatea noastra de a actiona cu propria noastra vointa .
Instinctul animal vs instinctul uman
A priori, cea mai comuna explicatie este ca instinctul este ceva mostenit si innascut si ca ne nastem cu el. Putem verifica acest lucru cu o multitudine de animale, inclusiv animalele noastre preferate. Cine nu si-a vazut cainele salivand cand ii da mancare? Pare evident ca in regnul animal, instinctele sunt pastrate si isi indeplinesc functia vitala.
Totusi… ce se intampla cu fiintele umane? Sa luam un exemplu: instinctul de hranire . Acest instinct primar permite tuturor vietuitoarelor sa isi echilibreze nevoile de energie si odihna. Pana aici, bine. Dar, ce se intampla, de exemplu, cu tulburari precum anorexia sau bulimia?
Fiinta umana este singurul animal capabil sa sfideze natura instinctelor sale. Suntem singurele fiinte vii care pot actiona impotriva perpetuarii propriei noastre specii . Si asta ar rupe si instinctul prin excelenta, care nu este altul decat instinctul de supravietuire.
Totusi, se pare ca exista si alte serii de instincte, precum cele cooperatiste sau cele religioase (investigate in prezent) care sunt caracteristice fiintei umane si care ne-au ajutat sa evoluam ca specie si sa devenim una dintre creaturile naturii. complexe decat exista.
Teoria instinctelor a lui Freud
O alta abordare a intelegerii unui concept precum instinctul a fost tratata in vremea sa de Sigmund Freud, pentru care instinctele ar fi forme de tensiune specifica a unei presupuse energii psihice , de actiune dinamizatoare, care exprima nevoi corporale si produc toate fenomenele caracteristice ale viata.
Instinctul ar fi asadar o presiune care ar produce nevoia unei reactii si ar obliga sa fie executata. Aceasta abordare percepe instinctul mai mult ca o nevoie decat ca un sentiment sau comportament innascut care declanseaza aceasta nevoie .
Pentru Freud si curentul de psihanaliza care a reiesit din abordarile sale teoretice, fenomenele mentale si activitatile sociale ar fi determinate de nevoia constanta de a reduce aceste tensiuni produse de instincte, care ar constitui forta motrice a vietii umane si care sunt percepute ca perturbatoare. si sentimente neplacute .
Aceasta viziune asupra instinctului este, desigur, o abordare fara nicio baza stiintifica, in ciuda faptului ca este foarte populara venind de la o figura la fel de controversata cum a fost intotdeauna Freud.
Instinctul in psihologia populara
Conceptul de instinct a dat nastere la diverse interpretari ale acestuia in psihologia populara. Sa ne uitam la cateva dintre aceste conceptii.
Instinctul ca intuitie
Desi instinctul si intuitia nu sunt acelasi lucru , este foarte comun sa le folositi in contexte in care cele doua concepte sunt impletite. Instinctul inteles aici ca un mod de a cunoaste sau de a actiona bazat pe sentimente, senzatii si motivatii, fie ele corporale sau cognitive, dar care nu provin dintr-o analiza calma, ci mai degraba par sa izbucneasca brusc.
Ceva asemanator se intampla si cu instinctul matern: in ciuda lipsei de dovezi stiintifice a existentei lui, termenul a fost popularizat pentru a defini un fel de impuls care impinge o femeie sa se simta motivata si iubitoare de un urmas prezent sau viitor. Desi maternitatea este o dorinta care ia forme diferite la fiecare femeie si uneori s-ar putea sa nu se intample niciodata.
Instinctul lui Maslow
Abraham Maslow a fost un psiholog american si principalul exponent al psihologiei umaniste. Maslow credea ca toate fiintele umane au nevoi care sunt esential vitale pentru mentinerea sanatatii, inclusiv iubirea sau stima.
Maslow a inceput sa popularizeze termeni precum dorinta sau motivatia pentru a simboliza acel tip de instincte sau nevoi interne ale fiecaruia dintre noi, afirmand ca aceste nevoi „instinctive” erau un fel de instincte construite genetic in noi toti.
Instinctul modern al lui Weisinger
Odata cu venirea secolului XXI, conceptia termenului de instinct s-a schimbat mult. Sensul a fost reformulat si figuri precum Hendrie Weisinger, psiholog clinician si autor al cartii Geniul instinctului , au incercat sa explice ca instinctele nu sunt obscure sau primitive si nici nu sunt ceva de reprimat.
Potrivit lui Weisinger, comportamentul uman este mai inteligent decat comportamentul animal, deoarece avem mai multe instincte , si nu invers. Cu ei am avea deja tot ce ne trebuie pentru a ne imbunatati viata; adica am fi „programati” sa reusim.
Acest psiholog postuleaza, de asemenea, ca fiintele umane si-au pierdut contactul cu instinctele si ca, in cele mai multe cazuri, actioneaza impotriva a ceea ce le-ar conduce. Potrivit lui, am putea imbunatati toate aspectele vietii noastre recuperandu-ne instinctele si folosindu-le in avantajul nostru.
Instinctul si liberul arbitru
Cele mai recente cercetari stiintifice au contestat cunostintele pe care le aveam pana acum despre instincte, liberul arbitru si vointa umana. Studiile concluzioneaza ca actionam inainte de a gandi, manati de instinctele si emotiile noastre .
Se pare ca constientizarea ca am luat o decizie vine atunci cand, de fapt, am luat-o deja. Si este ca deciziile noastre ar putea fi inconstient predeterminate cu cateva secunde inainte ca constiinta noastra sa le perceapa ca si cum le-ar fi originat intr-un mod premeditat.
Totusi, nu totul este pierdut. Comportamentele noastre se supun, in mare masura, obiceiurilor si obiceiurilor pe care le-am dobandit de -a lungul vietii. Si aici intervine liberul arbitru.
Daca, de exemplu, o persoana decide sa reactioneze agresiv de fiecare data cand instinctul sau de supravietuire se simte atacat, iar acest lucru este confirmat de experientele sale, aceasta persoana si-a aplicat liberul arbitru pentru a anticipa viitoarele raspunsuri agresive la orice atac. Prin urmare, aceasta „premeditare” va fi fost conditionata de educatie si mediu, dar si de capacitatea lor de alegere personala.