Nu trebuie sa scapam din vedere faptul ca elementele fundamentale ale biologiei omenesti, ale cresterii copiilor si ale relatiilor dintre parinti si copii nu s-au schimbat. Haide sa inlaturam macar o mica parte din stres si sa aducem mai multa bucurie in familiile noastre si in relatiile cu copiii.
Nu vorbim despre parinti „rai” sau de copii „rai” si nici nu iti sugerez ca ar trebui sa te simti vinovata ca nu esti o mama buna, ori sa dai vina pe partenerul de viata sau pe copil. Vremurile s-au schimbat si rolurile pot fi oricand inversate: parinte/ copil. Daca esti MAMA, asta nu insemana ca tu nu gresesti si ca tu „nu-ti vei cere niciodata iertare – asta din principiu”.
A fi parinte inseamna sa-ti asumi rolul de lider al casei, sa-i ajuti pe copii sa-si dezvolte inteligenta emotionala. Numai de tine depinde sa le transmiti iscusinta care le permite sa atinga telurile pe care le-ai stabilit si tu pe cand erai mica.
In primii ani de viata, imitatia sta la baza formarii tuturor deprinderilor copiilor, asa ca a recunoaste cand gresesti si a cere scuze poate fi unul dintre lucrurile de care copilul tau isi va aduce aminte de fiecare data si de care va tine cont cand va creste mare.
Copiii mici, dar si parintii imaturi, au tendinta sa priveasca lumea din prisma dorintelor si a nevoilor lor, nu se gandesc la cei din jur. Pe masura ce inainteaza n varsta, devin capabili sa negocieze, sa accepte compromisurile si sa fie toleranti, sa ierte.
Parintii nu sunt perfecti. Nimic nou in asta. Cum poti sa abordezi o atitudine pozitiva avand in vedere tot ce se petrece in viata ta si a copilului tau? Straduinta de a recunoaste ca si tu gresesti conduce, la o familie armonioasa, iar cuvintele „Imi cer scuze…!”, ii permit copilului tau sa devina un adult responsabil si capabil sa adopte o disciplina. Unul dinstre secretele reusitei este acela ca progresul tau determina progresul copilului tau, deci ceea ce este bun pentru pentru tine este bun si pentru copil.
Fii constienta de sentimentele tale si de ale celorlalti!
Este dificil sa-ti constientizezi sentimentele, dar odata ce esti capabila sa le accepti indiferent de nuanta (suparare, furie, disperare, mandrie, bucurie, fericire etc.), exista sanse mai mari sa le controlezi. Totodata, este esential sa fii constienta si de sentimentele celorlalti. A cunoaste sentimentele celuilalt este o parte importanta a dezvoltarii sensibilitatii fata de oamenii din jurul nostru, fata de cei dragi, in special fata de propriul copil.
„Nu-i judeca pe altii pana cand nu te pui in pielea lor” (Hillel – Ethics of the Fathers / Etica parintilor), reprezinta singurul fel in care poti intelege punctul de vedere al copilului (si nu numai) si sentimentele legate de o anumita situatie.
Deseori, limbajul trupului si tonul vocii transmit emotiile intr-un mod mai eficient decat cuvintele. Dar, pana cand un copil invata secretele comunicarii nonverbale, are nevoie de cuvinte, iar „scuze” poate valora mult in ochii lui – ba chiar va stii sa foloseasca acest cuvant la randul lui, atunci cand este momentul. Capacitatea de a manifesta empatie este esentiala pentru relatiile parintilor cu copiii lor, prin urmare este extrem de important ca un copil sa-si insuseasca empatia ca aptitudine pozitiva.
Televizorul si filmele video le ofera copiilor o falsa perspectiva asupra sentimenteleor celorlalti, pentru ca par a fi reale, dar, de fapt, ele sunt nascocite si puse la cale de scenaristi si actori. Nu juca roluri cu propriul copil – Fii tu, mama lui!
Dobandeste-ti echilibrul si incerca sa faci fata impulsurilor emotionale si comportamentale – cere-ti iertare! A practica stapanirea de sine si a-i invata despre aceasta si pe cei mici poate fi un lucru dificil, dar straduintele in acest sens te pot ajuta sa rezolvi o multime de probleme familiale.
Nu uita sa-ti construiesti scopuri si planuri pozitive!
PS: Pentru a dezvolta si mai armonios relatia cu copilul tau, ajuta-l sa-si descopere si sa-si fructifice talentele. Latura artistica/ creativa a educatiei va conta enorm in dezvoltarea lui de mai tarziu.
