Va enervati deseori pe copil, aveti izbucniri de furie, va pierdeti calmul si rabufniti asupra copilului (verbal sau fizic)? Vi se intampla ca o mica nazbatie sau agitatia si galagia copilului sa va scoata din sarite si sa va faca sa va descarcati nervii asupra celui mic? Ei bine, primul si cel mai important lucru pe care trebuie sa il luati in considerare este: ce va provoaca in realitate izbucnirile manioase: este vorba doar de ce face copilul – sau este vorba de ceva mai adanc?…
Cand va enervati des pe copil si cadeti prada maniei, reactionand negativ si revarsandu-va mania asupra celui mic, trebuie sa va ganditi la cauzele pentru care se intampla frecvent aceasta, la ce efecte au episoadele de furie asupra dumneavoastra si a copilului (despre efectele asupra copilului puteti citi in Furia parintelui), la ce alte moduri de a trece peste o situatie exista. In special cand se intampla sa va pierdeti calmul si sa spuneti sau sa faceti lucruri pe care apoi le regretati, pe care nu le-ati fi facut daca nu ati fost nervos, trebuie sa luati masuri pentru dobandirea autocontrolului si a echilibrului.
Cand va enervati des pe copil:
In primii ani de viata ai unui copilas, parintii sunt coplesiti de ce inseamna ingrijirea sa si obositi peste masura. Plansetele copilasului – care doar astfel poate comunica – va pot enerva si face sa va pierdeti orice dram de calm. Sunteti obositi, epuizati fizic si psihic, iar micutul nu pare niciodata multumit, plangand si agitandu-se. Ajungeti sa tipati (practic sau doar in minte) „ce mai vrea de data asta”?! Pentru parintii ce nu au fost pregatiti sa devina parinti, stresul si epuizarea sunt mult prea mult; devin irascibili si mereu pe cale de a exploda; devin nervosi si cauta pretexte de a rabufni; chiar simt anumite resentimente unul fata de altul si fata de copilas, care cauzeaza toate aceste probleme. Insa nu este vina copilasului! Iar daca nu va infruntati frustrarile, acestea nu vor face decat sa creasca in interiorul vostru si sa creeze o atmosfera din ce in ce mai tensionata.
Copilul va fi un copil: actioneaza impulsiv, fara a se gandi la consecinte, se exprima intens, fara a se controla, se agita si exploreaza in jur, se gandeste doar la ce vrea el. Va face nazbatii din simpla curiozitate sau pentru a atrage atentia, nu se va purta conform conventiilor, va fi iresponsabil si imatur. Va enervati cand vedeti ca a spart iarasi ceva, ca s-a julit din nou la genunchi, ca a uitat ceva, ca s-a purtat iar nepoliticos, ca tipa si se agita iar? Copilul nu a urmarit prin astfel de nazbatii sa va enerveze – el nu s-a gandit la efectele actiunii, ci a facut ceea ce a simtit ca vrea sa faca! De ce sa va enervati si sa va plangeti „este atat de obraznic, neascultator, imatur” – bineinteles, este doar un copil. Dumneavoastra trebuie sa ii impuneti limite si sa ii aratati ce sa nu faca – insa nu prin furie… Copilul rareori face ceva intentionat pentru a va scoate din sarite – iar atunci, este de obicei semnul ca l-ati ignorat!
„Din cauza copilului…”. Cand nu faceti fata frustrarilor pe care le traiti, cand nu stiti cum sa atingeti un echilibru, cand sunteti nesatisfacuti de viata in general, puteti ajunge sa aruncati responsabilitatea asupra copilasului. Din cauza lui nu mai aveti timp pentru voi; din cauza lui cheltuiti atat; din cauza lui nu mai aveti prieteni; din cauza lui va certati cu partenerul; din cauza lui va enervati atat de des… Insa o frustrare adanca nu se naste din cauza copilului – sunteti nemultumit de viata in general si mult prea epuizati sau blazati sa va ganditi cum sa schimbati in bine situatia.
Astfel ca se ajunge la intrebarea: ce se afla in spatele nervilor? De ce va enervati atat de des pe copil si va revarsati nervii asupra sa? Doar pentru ca plange sau tipa? Doar pentru ca nu v-a ascultat? Doar pentru ca a spart un pahar? O singura nazbatie, obraznicie, galagie a copilului nu este cauza adevarata a nervozitatii – este de fapt picatura ce a umplut paharul. Este ceea ce face ca toata tensiunea interioara sa ajunga la limita si sa explodeze intr-o rabufnire manioasa indreptata spre cel care a adaugat ultimul strop la cocktailul de frustrari.
Nu va pierdeti deodata calmul pentru ca un copil a facut o greseala sau pentru ca este neascultator: va pierdeti calmul cand deja nu aveti un echilibru interior si sunteti tensionati zi de zi. Cand aveti in mod special o zi proasta, se intampla sa va enervati pe copil cam din orice – si aceasta pentru ca nu ceea ce face copilul v-a nascut furia; ci nemultumiri constante cu care sunteti nevoiti sa traiti. Poate ca duceti o viata grea, incarcata cu responsabilitati, cu prea putine castiguri in urma muncii grele, cu prea putine momente de satisfactie si de relaxare. Poate ca aveti probleme cu partenerul de viata – in special poate ca va enervati pe acesta pentru ca nu se implica destul in ingrijirea copilului si trebuie sa faceti totul de unul singur. Insa ajungeti sa va revarsati des nervii asupra copilului, atunci cand acesta se poarta asa cum se poarta cam orice copil, imatur si responsabil.
Insa trebuie sa tineti minte ca, in calitate de parinti, voi sunteti cei maturi si responsabili si felul in care il tratati pe copil il afecteaza in mare masura. Ganditi-va doar la propria copilarie: cum va simteati cand parintii isi revarsau nervii asupra voastra? Cum va simteati cand tipau, va loveau sau va numeau „prost, obraznic, lenes, nerecunoscator”? Cum va simtiti acum, amintindu-va de acestea? Merita copilul sa treaca prin asa ceva?
Chiar daca este neascultator, nepoliticos, egoist – el nu o face cu rea intentie. In plus, a va enerva si a ataca este o cale ineficienta, negativa de a va impune in fata copilului. Iar cand sunteti nervosi, adevarul este ca nu va puteti controla: il priviti pe copil ca pe inamic si atacati cu furie! Asadar, regula nr. 1 cand sunteti nervosi este: lasati-va timp de calmare, apoi discutati sau pedepsiti copilul. Limitati orice reactie cand sunteti dominati de manie; a discuta cu el calm este calea de a il educa si de a impune autoritate – a tipa la el fara control nu transmite chiar imaginea parintelui care stie ce e mai bine si care trebuie respectat! Regula nr. 2: invatati simple tehnici de autocontrol a emotiilor, tehnici care va pot readuce calmul, precum respiratia si repetarea unei mantre. Si regula nr. 3: ganditi-va la toate insatisfatiile si problemele care va creeaza tensiune si incercati sa gasiti cai de a imbunatati situatia: nimic nu este chiar batut in cuie!
