Diagnosticul timpuriu al autismului

 Panǎ nu demult, depistarea autismului se putea face – fǎrǎ riscul unui diagnostic gresit – in jurul varstei de 2-3 ani, dar diagnosticarea preoce a autismului e de catva timp dezideratul medicilor si al familiilor.

Oamenii de stiintǎ au reusit sǎ identifice semnele de autism la copii, in primele luni de viatǎ, scrie revista „Nature”. Tulburǎrile din spectrul autist, TSA, cunoscute sub numele generic de „autism”, reprezintǎ o afectiune geneticǎ a creierului, care afecteazǎ comunicarea si abilitǎtile sociale. Semnele pot include o lipsǎ de contact vizual, o detasare aparentǎ, evitarea contactului fizic (chiar si cu membrii familiei), lipsa de interes pentru ceea ce fac alti copii, in preajma lor etc.

Pentru a depista semnele timpurii ale autismului, oamenii de stiintǎ americani au investigat douǎ grupuri de copii, unul cu risc scǎzut de a dezvolta autism si altul cu risc ridicat. Un copil este considerat cu risc ridicat in cazul in care in familie existǎ deja un alt copil depistat cu autism. Pentru fratii copiilor deja diagnosticati, riscul este de 20 de ori mai mare. Copiii cu risc scǎzut sunt considerati cei care nu au nici o rudǎ de gradul 1, 2 sau 3 care sǎ fi primit acest diagnostic.

Oamenii de stiintǎ americani au investigat cele douǎ grupuri, urmǎrind privirea copiilor si mǎsurand modul in care acestia rǎspund la indicii sociali. Inainte de a incepe sǎ meargǎ in patru labe sau in picioare, copiii exploreazǎ lumea cu ochii, uitandu-se la oameni si la obiecte, iar acest tip de explorare este important pentru dezvoltrea creierului. „Prin urmare, copiii colecteazǎ intens informatii cu ajutorul vǎzului, in primele luni de la nastere, iar primele simptome ale autismului evidente sunt in legǎturǎ cu functia vǎzului”, a declarat dr. Warren Jones, de la Marcus Autism Center, Universitatea Emory din Atlanta.

Cercetǎtorii americani au evoluat cele douǎ grupuri de copii in momentul in care au acestia au implinit 3 ani si au analizat rezultatele cu datele stranse in primele 6 luni de viatǎ ale acestora. Ei au descopeerit cǎ cei diagnosticati cu autism afisau un deficit de atentie, priveau in gol sau inchideau ochii atunci cand incercai sǎ ii privesti direct, incepand cu varsta de 2 luni. „Am constatat un deficit constant de atentie, la nivelul vǎzului, in perioada cuprinsǎ intre 2 luni si 24 de luni de viatǎ, in cazul sugarilor care ulterior au fost diagnosticati cu autism. Rezultatele aratǎ cǎ existǎ diferente mǎsurabile si am identificat prezenta lor la o varstǎ mai micǎ de 6 luni. In al doilea rand, am constatat cǎ existǎ mai degrabǎ o scǎdere a timpului in care pǎrintele are contact vizual direct cu copilul, decat o absentǎ manifestǎ a copilului”, a explicat ti dr. Ami Klin, implicat in acelasi proiect. Ea a subliniat faptul cǎ aceste semne existǎ din primele 6 luni de viatǎ, dar ele nu pot fi observate cu ochiul liber de cineva neavizat. Este nevoie de o tehnologie specialǎ si mǎsurǎtori oculare repetate, pe parcursul mai multor luni, fǎcute de un specialist, urmǎrind in acelasi timp felul in care se comportǎ copiii in contextul interactiunii sociale specifice varstei lor. Dr. Jones este de pǎrere cǎ rezultatele cercetǎrilor lor sunt importante, pentru cǎ cu cat este mai devreme pus diagnosticul e autism, cu atat se poate interveni mai rapid, cu un succes mai mare. Mai ales in cazul copiilor care dezvoltǎ forme severe de autism, interventia rapidǎ este crucialǎ.

„Genetica autismului s-a dovedit a fi destul de complexǎ. Multe sute de gene sunt susceptibile de a fi implicate, fiecare joacǎ un rol mai mic sau mai mare si contribuie diferit la aparitia riscului de autism, la persoane diferite. Rezultatele actuale aratǎ cǎ, intr-un fel, aceastǎ diversitate geneticǎ poate fi convertitǎ intr-un item mai usor de observat la o varstǎ fragedǎ, vorbim de incapacitatea de a interactiona social cu ajutorul vǎzului. Urmǎtorul nostru pas va fi de a extinde cercetǎrile noastre pe un grup mai mare de copii si de a corela mǎsurǎtorile noastre la ochi cu observarea observatii ale genelor si ale dezvoltǎrii creierului”, a explicat dr. Jones pentur revista „Nature”.Panǎ nu demult, depistarea autismului se putea face – fǎrǎ riscul unui diagnostic gresit – in jurul varstei de 2-3 ani, dar diagnosticarea preoce a autismului e de catva timp dezideratul medicilor si al familiilor.

Oamenii de stiintǎ au reusit sǎ identifice semnele de autism la copii, in primele luni de viatǎ, scrie revista „Nature”. Tulburǎrile din spectrul autist, TSA, cunoscute sub numele generic de „autism”, reprezintǎ o afectiune geneticǎ a creierului, care afecteazǎ comunicarea si abilitǎtile sociale. Semnele pot include o lipsǎ de contact vizual, o detasare aparentǎ, evitarea contactului fizic (chiar si cu membrii familiei), lipsa de interes pentru ceea ce fac alti copii, in preajma lor etc.

Pentru a depista semnele timpurii ale autismului, oamenii de stiintǎ americani au investigat douǎ grupuri de copii, unul cu risc scǎzut de a dezvolta autism si altul cu risc ridicat. Un copil este considerat cu risc ridicat in cazul in care in familie existǎ deja un alt copil depistat cu autism. Pentru fratii copiilor deja diagnosticati, riscul este de 20 de ori mai mare. Copiii cu risc scǎzut sunt considerati cei care nu au nici o rudǎ de gradul 1, 2 sau 3 care sǎ fi primit acest diagnostic.

Oamenii de stiintǎ americani au investigat cele douǎ grupuri, urmǎrind privirea copiilor si mǎsurand modul in care acestia rǎspund la indicii sociali. Inainte de a incepe sǎ meargǎ in patru labe sau in picioare, copiii exploreazǎ lumea cu ochii, uitandu-se la oameni si la obiecte, iar acest tip de explorare este important pentru dezvoltrea creierului. „Prin urmare, copiii colecteazǎ intens informatii cu ajutorul vǎzului, in primele luni de la nastere, iar primele simptome ale autismului evidente sunt in legǎturǎ cu functia vǎzului”, a declarat dr. Warren Jones, de la Marcus Autism Center, Universitatea Emory din Atlanta.

Cercetǎtorii americani au evaluat cele douǎ grupuri de copii in momentul in care au acestia au implinit 3 ani si au analizat rezultatele cu datele stranse in primele 6 luni de viatǎ ale acestora. Ei au descopeerit cǎ cei diagnosticati cu autism afisau un deficit de atentie, priveau in gol sau inchideau ochii atunci cand incercai sǎ ii privesti direct, incepand cu varsta de 2 luni. „Am constatat un deficit constant de atentie, la nivelul vǎzului, in perioada cuprinsǎ intre 2 luni si 24 de luni de viatǎ, in cazul sugarilor care ulterior au fost diagnosticati cu autism. Rezultatele aratǎ cǎ existǎ diferente mǎsurabile si am identificat prezenta lor la o varstǎ mai micǎ de 6 luni. In al doilea rand, am constatat cǎ existǎ mai degrabǎ o scǎdere a timpului in care pǎrintele are contact vizual direct cu copilul, decat o absentǎ manifestǎ a copilului”, a explicat ti dr. Ami Klin, implicat in acelasi proiect. Ea a subliniat faptul cǎ aceste semne existǎ din primele 6 luni de viatǎ, dar ele nu pot fi observate cu ochiul liber de cineva neavizat. Este nevoie de o tehnologie specialǎ si mǎsurǎtori oculare repetate, pe parcursul mai multor luni, fǎcute de un specialist, urmǎrind in acelasi timp felul in care se comportǎ copiii in contextul interactiunii sociale specifice varstei lor. Dr. Jones este de pǎrere cǎ rezultatele cercetǎrilor lor sunt importante, pentru cǎ cu cat este mai devreme pus diagnosticul e autism, cu atat se poate interveni mai rapid, cu un succes mai mare. Mai ales in cazul copiilor care dezvoltǎ forme severe de autism, interventia rapidǎ este crucialǎ.

„Genetica autismului s-a dovedit a fi destul de complexǎ. Multe sute de gene sunt susceptibile de a fi implicate, fiecare joacǎ un rol mai mic sau mai mare si contribuie diferit la aparitia riscului de autism, la persoane diferite. Rezultatele actuale aratǎ cǎ, intr-un fel, aceastǎ diversitate geneticǎ poate fi convertitǎ intr-un item mai usor de observat la o varstǎ fragedǎ, vorbim de incapacitatea de a interactiona social cu ajutorul vǎzului. Urmǎtorul nostru pas va fi de a extinde cercetǎrile noastre pe un grup mai mare de copii si de a corela mǎsurǎtorile noastre la ochi cu observarea observatii ale genelor si ale dezvoltǎrii creierului”, a explicat dr. Jones pentur revista „Nature”.