O boala la fel de de cunoscuta ca apendicita este otita la copii care, din nefericire, a devenit in ultimul timp un subiect de discutie din ce in ce mai activ in cabinetele pediatrice, dar si in cele pentru adulti. Inainte de toate, trebuie sa precizam ca otita are localizari diferite. Astfel, amintim de otita externa, care se traduce prin inflamatia tegumentelor conductului auditiv extern, provocata de regula de stafilococ si se manifesta prin dureri destul de mari. Infectarea pielii conductului poate fi favorizata de obiceiul “curatarii” cu diverse obiecte de o igiena necorespunzatoare, sau de baile in piscine, lacuri, rauri s.a.
Mai precis, corpii straini patrund in ureche. Otita externa poate fi difuza sau furunculoasa, deosebindu-se atat din punctul de vedere al diagnosticului, cat si al tratamentului de otita medie. Cu toate acestea, diagnosticul poate fi inselator, otita medie putand fi confundata cu cea externa, deoarece durerea este prezenta in ambele forme. Tocmai de aceea, se impune consultul de specialitate, inca de la primele semne. Tratamentul initial, la domiciliu, va urmari combaterea durerii prin administrarea unei medicatii adecvate, in functie de varsta. Pe de alta parte, otita medie este, de fapt, inflamatia acuta sau cronica a urechii medii, respectiv a acelei parti din organul auditiv care primeste si favorizeaza transmiterea sunetelor catre urechea interna, numita cochlee. Aceasta adaposteste cele trei oscioare ale auzului, care preiau vibratiile timpanului si le transmit organului sensorial propriu-zis, acesta, la randul lui, transformandu-le in “impulsuri” nervoase. Din pacate, otita medie este destul de frecventa la copii.
Otita reprezinta o complicatie a unei imbolnaviri anterioare. Cu alte cuvinte, orice guturai, rinofaringita acuta sau viroza respiratorie este pana la urma un factor de risc pentru urechea copilului. Exista, de altfel, si o preconceptie in randul parintilor, conform careia, copilul ar trebui sa stea tot timpul cu urechile bine acoperite sa nu faca otita. Nimic mai fals, deoarece orice forma de raceala poate provoca infectii acute ale cailor aeriene superioare si consecinta acestora va fi, prin urmare, otita. Daca organismul copilului nu va fi rezistent, otita va fi si mai severa. Ba chiar, aceasta afectiune poate evolua in acelasi timp si cu alte boli ale aparatului respirator, cum ar fi bronhopneumonia, rino-sinuzita s.a.
In acelasi timp, trebuie sa spunem ca mai exista si alte manifestari ale otitei la copii. De pilda, la sugar durerea este insotita uneori de agitatie, tresariri din cel mai adanc somn, frecarea urechilor cu mainile, refuzul sanului sau biberonului. Hipoacuzia, adica scaderea auzului, apare odata cu boala, persistand chiar si la cateva zile dupa vindecare. In acest caz, de obicei, si febra insoteste durerea. Aceasta este provocata fie de boala initiala, care poate fi rinofaringita, fie de otita in sine. Trebuie retinut faptul ca boala se manifesta mult mai sever la copiii mici. Altfel spus, cu cat copilul este mai mic, cu atat otita va fi mai severa. Totodata, aceste manifestari sunt insotite si de tulburari digestive. Dupa 24-72 ore de la debutul bolii poate sa curga sange, iar apoi, durerea inceteaza.
O forma si mai severa a otitei la copii, reprezentata tot printr-o complicatie, din nefericire, constatata astazi mult mai frecvent, chiar la copilul a carui varsta este intre 1-3 ani, este otita medie seroasa. Aceasta este o forma clinica atenuata, putin “zgomotoasa”, care nu se manifesta prin durere si febra, fiind insa dominata de hipoacuzie care se trateaza treptat, in urma instalarii repetete a rinofaringitei acute ori subacute.
Din cauza blocarii trompei lui Eustachio, urechea medie nu se mai poate “ventila”, creandu-se in acest fel conditii pentru presiune negativa. Avand in vedere ca acest mecanism normal fiziologic nu mai functioneaza normal, se produce un lichid seros in cutia timpanului, care va impiedica ulterior desfasurarea celuilalt mecanism, si-anume al vibrarii, despre care vorbeam mai inainte. Prin urmare, singura consecinta a otitei medii seroase la copii este hipoacuzia, aceasta vindecandu-se uneori spotan prin reluarea ventilatiei tubare sau prin tratament. Este indicat ca, imediat ce parintele observa ceva in neregula cu copilul lui, sa caute consult specializat.
Tratamentul va fi administrat sub supravegherea medicului specialist si prelungit cateva zile dupa incetarea durerii sau a febrei. De cele mai multe ori, este necesar si tratamentul antibiotic, cam 7 si 10 zile, acesta fiind stabilit de medic. De asemenea, si intreruperea, tot de medic este hotarata. In cazul otitei medii supurate cronice la copii, tratamentul, cel mai probabil, va fi inceput prin spitalizare.
De retinut este faptul ca prevenirea complicatiilor presupune, pe langa tratamentul corect si complet, si consultul de specialitate la timp. Tocmai de aceea, este indicat ca fiecare parinte sa apeleze, de indata ce observa semne neobisnuite la copilul lui, la ajutorul medicului. Administrarea tratamentului antibiotic in cantitati necorespunzatoare, fara supravegherea medicului specialist, presupune riscuri majore, boala putandu-se complica sau recidiva, mai ales ca otita la copii nu se poate vindeca in totalitate in mai putin de 10 zile de la debut, chiar daca durerea sau febra dispar dupa 2-3 zile de tratament.
