Partea comerciala a oricarui artist are nevoie de sex, droguri si rock’n’roll sa reziste in fata publicului si chiar si atunci cand imaginea nu este intretinuta de aceste trei elemente, la prima vedere, primordiale pentru o cariera in industria muzicii rock, se cauta asa zisii defaimatori pentru a da o nota de culoare, oarecum apropiata de cea pe care publicul o percepe, carierei unor artisti.
Cu alte cuvinte, chiar daca un artist sau membrii unei formatii nu au avut vietile altora, desfranate, presarate cu scandaluri imense legate de consumul de droguri, alcool etc., se cere o rasturnare de situatie, venita, culmea, din interior. Atunci cand echipa de PR intrevede ca popularitatea artistilor este intr-un declin continuu, incearca sa creeze o conjunctura care sa-i ajute sa ramane in preferintele publicului, fie si cu pretul ponegririi unei imagini. Nu putem spune ca acesta este si cazul formatiei de rock Bon Jovi, care, la capitolul „controverse & cum mi-am pierdut constiinta” a stat foarte prost, cel putin pana mai curand, cand un manager razvratit a inceput sa spuna lucruri vrute si nevrute „din casa”.
Conspirationistii au trecut la atac imediat: cum altfel sa se mai vorbeasca putin despre formatia Bon Jovi, daca nu prin dezvaluirile socante ale unuia din staff. Altfel spus, in urma unor astfel de dezvaluiri, publicul are de ales doua cai: o parte din oameni se gandeste ca formatia Bon Jovi a fost tradata, pe cand cealalta parte ia in serios eventualitatea ca membrii chiar sa fi trecut prin toate acele clipe, printr-o odisee cu sex, droguri, alcool — ce mai, o adevarata desfranare, asa cum le sta bine unor vedete rock— cert este ca despre formatia Bon Jovi se vorbeste, fanii sunt curiosi, poate, de ce nu, dupa ce s-au aflat atatea amanunte incendiare, si ei arata altcumva, prin urmare „hai sa-i vedem concertand, ca-s tare curios”
Pe de alta parte, ceea ce stim noi sigur este ca odiseea cu sex, droguri si cu formatia Bon Jovi ii apartine in totalitate publicului, cu atat mai mult cu cat nu putem uita ce se intampla aproape pe la fiecare concert Bon Jovi. Insa chiar si asa, este de admirat staruinta unui parti din public, tocmai datorita faptului ca si-au urmat formatia ani la randul, cumparandu-le toate materialele discografice lansate, dandu-le, de fiecare data, o alta sansa, sau, de ce nu, ascultandu-le muzica pentru simplul fapt ca rezoneaza cu ea. Dincolo de ceea ce se scrie despre un artist, despre o formatie, nu ramane decat muzica: aceasta este prima pe care o auzi, abia apoi, daca esti interesat foarte mult sa afli amanunte picante, te poti interesa. Pana la urma, acesta este scopul presei de astazi.
Si bineinteles ca avem atatea exemple de artisti ale caror vieti au fost puse constant pe tapetul public, iar exemplul „Freddie Mercury” este, poate, cel mai relevant in acest sens. Chiar si asa, formatia Bon Jovi nu a fost chiar atat de ferita de controverse pe cat am putea crede noi. Ca oricare persoane publice, membrii formatiei americane, Jon Bon Jovi, Richie Sambora, Tico Torres si David Bryan, au trebuit sa treaca prin momente mai putin placute, mai ales atunci cand presa a incercat sa despice fiecare particica a vietii lor, sa o radiografieze, sa o disece precum un medic alienat mintal, in fata tuturor, ca mai apoi, sa puna si un diagnostic, de cele mai multe ori, gresit. Insa o imagine nu foarte buna este un atu pentru o vedeta rock. E drept ca pentru o parte din public, pe langa faptul ca aceasta imagine ii indeparteaza, ii si determina sa nu mai asculte niciodata o melodie care apartine artistului respectiv.
Chiar si asa, in definitiv, publicul este interesat de creatiile muzicale, si asa s-a intamplat si in cazul formatiei Bon Jovi, care a avut timp si a gasit, totodata, si o energie inepuizabila sa-si construiasca o cariera incredibila, incepand din anul 1983, cand au debutat, pana in prezent. Stilul muzical abordat de formatia Bon Jovi poate fi descris ca fiind hard rock, arena rock, pop sau hair metal, ori chiar pop rock. Un lucru il stim cu siguranta: Bon Jovi a fost formatia care a experimentat foarte multe genuri muzicale, stabilind tendinte, dand tonul unei intregi generatii, dar si colegilor de breasla. Nimeni nu poate uita, de pilda, melodia I’ll be there for you, care imediat a prins locul 1 in topul Billboard sau albumul New Jersey, lansat in anul 1988.
Apoi, fanii, fara doar si poate, le sunt recunoscatori membrilor formatiei Bon Jovi pentru ca le-a dat sansa sa asculte si sa se bucure deopotriva de un alt fel de muzica, un alt fel de sunet. Si tocmai experimentele lor muzicale, melodiile parca tot mai diferite i-au mentinut pe cei patru membri ai formatiei Bon Jovi in topurile internationale. Cu toate acestea, poate cea mai cunoscuta melodie a formatiei este It’s My Life, care in cativa ani a devenit un fel de imn al formatiei Bon Jovi. Acest single face parte din albumul Crush, lansat in anul 2000, la 23 mai.
Ultimul album a fost lansat in 2009 si se numeste The Circle and Greatest Hits. A si fost o adevarata lovitura, numai de pe urma turneului mondial, formatia Bon Jovi castigand sume colosale. Ba mai mult decat atat, formatia americana de rock a castigat din 249 de prestatii, conform Billboard, 419.481.741 $, ocupand locul #9. Prin urmare, nu a contat ca in jurul formatiei nu s-au format scandaluri care sa tina primele pagini ale ziarelor mai bine de o luna, nu a contat ca nu au lansat pe piata zvonuri, ceea ce a contat, cel putin, pentru fanii lor a fost faptul ca s-au putut regasi in muzica lor. E drept ca au existat, asa cum s-a precizat si la inceput, cazuri in care s-a incercat iesirea dintr-un con de umbra prin diferite tertipuri de imagine, unul dintre managerii formatiei „scotand la iveala” adevarul, pe care, de altfel, nimeni nu a reusit, in toti acesti ani, sa-l afle.
